luni, 9 noiembrie 2015

Panza lui Charlotte-Recenzie

Buna, dragii mei,

Nu am mai intrat pe blog de ceva vreme, si de aceea am decis ca acum, "sa sparg gheata" cu o noua postare.
Aceasta carte este atat de speciala pentru mine incat am plans cand am citit-o, dar mai ales cand am terminat-o.
Cand eram mica pe canalul de televiziune "Minimax" se difuza in perioda sarbatorilor de Craciun, acest film, insa cu o alta denumire.(nu mi-o amintesc exact) insa stiu cat de mult imi placea si ce mult asteptam sa inceapa.

Numele scriitoarei nu il stiu intreg, si oricat l-am cautat nu l-am gasit insa tot ce stiu e ca o cheama "E.B.White.".Am aflat si ca ea folosea pseudonime si chestii d-astea.
In primul rand, coperta m-a fascinat.Am vazut cartea la o benzinarie si nu m-am putut abtine sa nu o iau, mai ales ca mi-am amintit de copilarie si vechiul film,care intr-o vreme fusese favoritul meu.


"Asta da, porc!"
Acestea au fost cuvintele pe care Charlotte, un paianjen care traieste sus, intr-un colt al hambarului, le-a tesut pe panza ei, pentru a-si exprima sentimentele fata de Wilbur, purcelusul.Pe Wilbur il iubeste toata lumea:Si Fern, fetita care i-a dat lapte cu biberonul, salvandu-l de la moarte, si gastele, si oitele din ograda;pana si sobolanul Templeton...chiar daca...nu prea stie sa-si manifeste iubirea:)
Viata pe care o duce in cotetul lui ar fi minunata, daca stapanii n-ar planui sa-l taie de Craciun.
Asa ca prietenii lui se pun pe facut planuri de salvare, iar Charlotte, pr tesut panze...miraculoase!"


Intotdeauna am iubit animalele mai mult decat oamenii.Pentru ca acestea denota bunatate.Cand vad un om ca loveste de exemplu un cal, cu biciul plang.Da, eu una plang.Pentru ca sunt sensibila la astfel de lucruri.
Din aceasta carte putem invata atat de multe lucruri...pe care unii dintre noi nu sunt capabili sa le inteleaga, insa cel mai bine pot face asta...copiii.Pentru ca adultilor nu le pasa.Lor le pasa doar de bani, politica si nimic mai mult.Imi voi insoti argumentele alaturi de un citat din cartea "Micul Print" de Antoine de-Sant Exupery:"Daca ii spui unui adult:"Am vazut o casa frumoasa, mica din caramida rosie, cu flori frumoase atarnate la pervaz"probabil ca nu te va baga in seama.Insa daca i-ai spune:"Am vazut o casa mare de 1000000 de dolari" vor spune:"Ce frumos!"...
Prietenia, cel mai important lucru pe care il putem invata, iubirea fata de oameni, dar mai ales fata de animale si mai ales ajutorul.Pentru ca in ziua de azi nimeni nu te ajuta daca nu ii dai ceva la schimb.Nu primesti ajutor pe gratis in ziua de azi...
Cand tatal lui Fern a vrut sa il omoare pe Wilbur pentru ca era prea mic aceasta s-a opus si nu l-a lasat sa plece sa faca o asemenea "crima".A luat ea porcusorul in grija.I-a dat mancare, lapte si caldura.Porcusorul o iubea mult pe Fern, la fel cum Fern iubea porcusorul, insa o data cu cresterea acestuia, nu a mai putut fi tinut in casa, si  a fost mutat la unchii fetitei.Fern venea zilnic sa il viziteze si porcusorul guita de bucurie de fiecare data cand o vedea.Nici nu stia saracul ce il asteapta.Wilbur a facut incetul cu incetul cunostinta cu Charlotte, paianjenul.In  scurt timp acestia devenira prieteni foarte buni si isi luau apararea unuia celuilalt de fiecare data cand trebuia...
Va las acum, pentru ca degeaba va dau eu toate detaliile pentru ca   stric toata surpriza asa, daca vi se pare interesant, nu aveti decat sa vizionati si voi acest film.

V-am pupat si ne revedem maine sau altadata cu une nouvelle postare:))




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu